Poesie di Eugenio Mammarella


Home page  Lettura   Poeti del sito   Racconti   Narratori del sito   Antologia   Autori   Biografie  Guida   Metrica   Figure retoriche

 

 

Settant'anne
'Nu rrampicà pesante a capammonte,
ma quande a la cime sì 'rrivâte
settant'anne te l'artruove 'ncullate
sopra le spalle, e 'ntì sì rese conte.
Ma tu sa sapè ca 'nne è cchiù come jière
la vite mò è gne 'na bella puhesije,
rumantiche, amorose e a fantasije
e 'nte sa fa frecà troppe da le penzière.
Tì ancore 'npò de forze e puoche acciacche
e stì luntane da la soije de le cent'anne,
ti guerde a lu specchie senza smacche
e tì la gioije de scanzà pure le malanne.
Settante è proprie l'età d'ôre,
scumpare però come 'na maggije,
le péne che te struije àneme e córe
te fa aristregne accante a la famije.
T'assiètte a na pultrone spensierâte
a ucchie chiuse, e, 'nghe la coccia appujâte
arguerde a gne nu film lu passâte:
che scì 'ccise lu tempe com'ha vulâte!!!
Passe lu tempe e ahunite se ne và
lu bbene e lu prufume de la vite,
reste, però, l'AMORE che 'nne 'nchenosce età
p'allumenà che li juorne sculurite.
 


Home page  Lettura   Poeti del sito   Racconti   Narratori del sito   Antologia   Autori   Biografie  Guida   Metrica   Figure retoriche